faith…
Aer…idei…cam acelasi lucru.
Ne nastem, ne plimbam pe aceast pamant rotund, simtim dar doar din momentul in care devenim o idee ….doar atunci avem puterea sa spunem ca traim.
Scopul reprezinta o binecuvantare pentru un suflet doritor de performanta. Ce se intampla atunci cand scopul este atat de departe iar sacrificiile tale sunt prea neinsemnate. Nu vrea copil taiat ca pe mielusel (vezi biblie), nu vrea sange donat, nu vrea 2% din venit pentru SMURD, te vrea pe tine…vrea sa ai credinta ….sa crezi in el.
Cum te poti preda unui scop din viitor, unei meniri mult prea indepartate de tine? Acest pariu cam dificil de crezut, te poate duce intr-o lume intunecata, plina de deceptii si de exit doors.
Credinta….credinta in scop..credinta in puterile tale….in energia ta….in menirea ta….in esecurile tale…in ziua de maine….in ACEL scop.
Daca aerul il simti in plamani, ideile le vezi candva implementate atunci credinta reprezinta testul suprem. Nu ma refer la credinta din religie, ma refer la credinta in eu-ul tau. Intr-un fel este usor sa crezi intr-o entitate superioara si sa traiesti ca un animal pe pamant…in speranta ca pe dealurile mereu verzi ai o eternitate sa incerci sa te schimbi.
Credinta de astazi conteaza cel mai mult. Mai mult decat atat trebuie sa crezi in tine, un esec schitat candva in graba de un Univers bine intentionat.
Aici nu invetam zeitati, nu contenstam religiile, aici trebuie sa credem in noi iar, trebuie sa credem in acel scop, in acel om din viitor cladit de actiunile pline de speranta luate zi de zi, ora de ora, minut dupa minut. Perfectiunea sa cladeste greu, cu deceptii infrante zi de zi si trebuie sa recunoastem ca este greu, este foarte greu sa te uiti in oglinda zi de zi….dar acel scop trebuie sa fie acolo, altfel suntem fantome.
Twiestedul meu devine simplu si tacit….inainte sa atingem stelele cred ca trebuie sa va muncesc la lucrurile elementare ….la noi…la cel absent din oglinda.
